Din istoria Școlii Gimnaziale - "Titu Maiorescu"
În zona cartierului care astăzi se numește Dorobanților, s-a simțit nevoia existenței unei școli încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Dar abia în 1921 a fost cumpărat un teren pe care a început construirea unei clădiri pentru o școală care se dorea a fi un seminar pedagogic de băieți. Acest teren este cel de pe Calea Dorobanților nr. 163. Însă construirea clădirii s-a realizat în etape și a durat din 1928 până în 1947, aceasta fiind cea în care funcționează actuala instituție de învățământ numită Colegiul Național „Ion Luca Caragiale”. Liceul care a funcționat atunci s-a numit Liceul „Titu Maiorescu”. Faptul că România a intrat, după 1944, în sfera de influență a Uniunii Sovietice a avut repercusiuni și asupra funcționării acestei instituții de învățământ.
În aceste condiții, Liceul „Titu Maiorescu” a fost numit, din 1948, Liceul de băieți nr. 7, iar din anul 1954, Școala Medie Mixtă „I. L. Caragiale”. Era perioada în care sovietizarea țării a impus ca din denumirile unor instituții de cultură sau școlare să dispară numele unor personalități importante ale neamului care au contribuit decisiv la consolidarea conștiinței naționale și a statului român și să fie înlocuite cu cele ale altor figuri de seamă din trecutul nostru, dar care erau agreate de regim… În zona noastră, în apropiere, mai exista, din 1891, o altă unitate de învățământ, Școala primară mixtă a cătului Floreasca din cadrul comunei Băneasa (actuala unitate de învățământ numită Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”).
Municipiul București a cunoscut o dezvoltare deosebită în a doua jumătate a secolului al XX-lea, inclusiv pe plan demografic. În aceste condiții, a apărut și s-a extins Cartierul Dorobanților, iar viața din jurul căii cu același nume s-a animat tot mai mult. Tocmai de aceea, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, s-a simțit nevoia înființării unei noi unități de învățământ în această zonă, în care să învețe copiii aflați la vârsta studiilor primare și gimnaziale. Astfel, în anul 1980, a început construirea clădirii Școlii Generale nr. 45 (primul ei nume, actuala școală gimnazială „Titu Maiorescu”), care a început să funcționeze din 1986. Școala funcționa pe baza Legii Educației și Învățământului nr. 28, din 21 decembrie 1978. Clasele pe care le putea organiza erau cele de învățământ primar și cele de învățământ gimnazial. Unitatea de învățământ a început să funcționeze în perioada în care ministru al educației și învățământului în Consiliul de Miniștri condus de Constantin Dăscălescu era Ion Teoreanu.
Instituția noastră și-a creat un renume din ce în ce mai cunoscut și, dacă până în 1989, date fiind legile de atunci, unitatea era frecventată de copiii din cartier, după aceea, în condițiile revenirii la democrație, aceasta a început să fie tot mai căutată, pentru activitatea de calitate de aici, și să fie frecventată de tot mai mulți elevi, ale căror familii și-au stabilit reședința în zonă venind din diferite părți ale orașului. Având în vedere respectul pentru istoria unității noastre de învățămâmt, în anul 2001 s-a hotărât ca aceasta să se numească „Școala Gimnazială cu clasele I-VIII nr. 45 – Titu Maiorescu”. Denumirea actuală, Școala Gimnazială „Titu Maiorescu”, datează din anul 2012.